Ne putem antrena papilele gustative pentru sănătate? Un neurolog explică modul în care genele și dieta modelează gustul

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

Te-ai întrebat vreodată de ce doar păsările colibri sug nectarul din hrănitoare? @media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-box-3-0-asloaded{max-width:468px!important;max-height:60px!important;}} Spre deosebire de vrăbii, cinteze și majoritatea celorlalte păsări, păsările colibri pot gusta dulciurile, deoarece au nevoie de instrucțiunile genetice pentru a recunoaște moleculele de sugar. La fel ca și păsările colibri, noi oamenii putem simți zahărul deoarece ADN-ul nostru conține secvențe de gene care codifică detectorii moleculari care ne permit să detectăm dulceața. @media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-medrectangle-3-0-asloaded{max-width:580px!important;max-height:400px!important;}} Dar este mai complex. Capacitatea noastră de a percepe dulciurile și alte gusturi necesită un dans delicat între structura noastră genetică și alimentele pe care le întâlnim din uter până la masă. Oamenii de știință ca mine...

Haben Sie sich jemals gefragt, warum nur Kolibris Nektar aus Futterhäuschen saugen? @media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-box-3-0-asloaded{max-width:468px!important;max-height:60px!important;}} Im Gegensatz zu Spatzen, Finken und den meisten anderen Vögeln können Kolibris Süßes schmecken, da sie über die genetischen Anweisungen verfügen, die zum Erkennen von Zuckermolekülen erforderlich sind. Wie Kolibris können wir Menschen Zucker spüren, weil unsere DNA Gensequenzen enthält, die für die molekularen Detektoren kodieren, die es uns ermöglichen, Süße zu erkennen. @media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-medrectangle-3-0-asloaded{max-width:580px!important;max-height:400px!important;}} Aber es ist komplexer. Unsere Fähigkeit, Süßes und andere Geschmäcker wahrzunehmen, erfordert einen feinen Tanz zwischen unserer genetischen Ausstattung und den Nahrungsmitteln, denen wir vom Mutterleib bis zum Esstisch begegnen. Neurowissenschaftler wie ich …
Te-ai întrebat vreodată de ce doar păsările colibri sug nectarul din hrănitoare? @media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-box-3-0-asloaded{max-width:468px!important;max-height:60px!important;}} Spre deosebire de vrăbii, cinteze și majoritatea celorlalte păsări, păsările colibri pot gusta dulciurile, deoarece au nevoie de instrucțiunile genetice pentru a recunoaște moleculele de sugar. La fel ca și păsările colibri, noi oamenii putem simți zahărul deoarece ADN-ul nostru conține secvențe de gene care codifică detectorii moleculari care ne permit să detectăm dulceața. @media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-medrectangle-3-0-asloaded{max-width:580px!important;max-height:400px!important;}} Dar este mai complex. Capacitatea noastră de a percepe dulciurile și alte gusturi necesită un dans delicat între structura noastră genetică și alimentele pe care le întâlnim din uter până la masă. Oamenii de știință ca mine...

Ne putem antrena papilele gustative pentru sănătate? Un neurolog explică modul în care genele și dieta modelează gustul

Te-ai întrebat vreodată de ce doar păsările colibri sug nectarul din hrănitoare?

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-box-3-0-asloaded{max-width:468px!important;max-height:60px!important;}}

Spre deosebire de vrăbii, cinteze și majoritatea altor păsări, colibrii pot gusta lucruri dulci, deoarece au instrucțiunile genetice necesare pentru a recunoaște moleculele de zahăr.

La fel ca și păsările colibri, noi oamenii putem simți zahărul deoarece ADN-ul nostru conține secvențe de gene care codifică detectorii moleculari care ne permit să detectăm dulceața.

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-medrectangle-3-0-asloaded{max-width:580px!important;max-height:400px!important;}}

Dar e mai complex. Capacitatea noastră de a percepe dulciurile și alte gusturi necesită un dans delicat între structura noastră genetică și alimentele pe care le întâlnim din uter până la masă.

Oamenii de știință ca mine lucrează pentru a descifra modul în care această interacțiune complexă a genelor și a dietei modelează gustul.

În laboratorul meu de la Universitatea din Michigan, ne adâncim într-un aspect anume: cum consumul prea mult zahăr slăbește senzația de dulceață. Gustul este atât de esențial pentru obiceiurile noastre alimentare încât înțelegerea modului în care genele și mediul îl influențează are implicații critice pentru nutriție, știința alimentară și prevenirea bolilor.

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-medrectangle-4-0-asloaded{max-width:580px!important;max-height:400px!important;}}

Rolul genelor în percepția gustului

Ca și în cazul păsărilor colibri, capacitatea oamenilor de a detecta gustul alimentelor depinde de prezența receptorilor gustativi. Acești detectori moleculari sunt localizați pe celulele senzoriale adăpostite în papilele gustative, organele senzoriale de pe suprafața limbii.

Interacțiunile dintre receptorii gustativi și moleculele alimentare creează cele cinci calități gustative de bază: dulceața, savurosul, amărăciunea, săratura și aciditatea, care sunt transmise de la gură la creier prin anumite nervi.@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-large-leaderboard-2-0-asloaded{max-width:336px!important;max-height:280px!important;}}

Ein Diagramm einer Geschmacksknospe mit Pfeilen, die auf die Geschmackspore, eine Geschmacksrezeptorzelle und Geschmackszellen zeigen.O diagramă a unui papil gustativ, care arată diferite tipuri de celule și nervul senzitiv.
Julia Kuhl și Monica DusCC BY-NC-ND

De exemplu, atunci când zahărul se leagă de receptorul dulce, acesta semnalează dulceața. Preferința noastră înnăscută pentru gustul unor alimente față de altele își are originea în modul în care limba și creierul au fost conectate de-a lungul istoriei noastre evolutive. Calitățile gustative, care semnalează prezența nutrienților esențiali și a energiei, cum ar fi sarea și zahărul, trimit informații către zonele creierului asociate cu plăcerea. Dimpotrivă, arome care ne alertează asupra unor substanțe potențial nocive, precum: B. amărăciunea anumitor toxine, asociată cu cele care ne provoacă disconfort sau durere.

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-box-4-0-asloaded{max-width:336px!important;max-height:280px!important;}}

În timp ce prezența genelor care codifică receptorii funcționali ai gustului în ADN-ul nostru ne permite să recunoaștem moleculele alimentare, răspunsul nostru la acestea depinde și de combinația unică de gene ale gustului pe care o purtăm. Ca și în cazul înghețatei, genele, inclusiv cele pentru receptorii gustativi, vin în diferite arome.

Luați, de exemplu, un receptor de gust pentru amărăciune numit TAS2R38. Oamenii de știință au descoperit mici modificări în codul genetic al genei TAS2R38 la diferiți oameni. Aceste variante genetice influențează modul în care oamenii percep amărăciunea legumelor, fructelor de pădure și vinului.

Gustul nu numai că ne permite să gustăm marea varietate de arome ale alimentelor, dar ne ajută și să distingem alimentele sănătoase și potențial dăunătoare, precum: B. laptele stricat.

Studiile ulterioare sugerează o legătură între aceleași variante și alegeri alimentare, în special în ceea ce privește consumul de legume și alcool.

Există multe alte variante în repertoriul nostru de gen, inclusiv cele pentru receptorul gustului dulce. Cu toate acestea, dacă și cum aceste diferențe genetice ne afectează gusturile și obiceiurile alimentare este încă în curs de clarificare. Cert este că, deși genetica pune bazele senzațiilor și preferințelor gustative, experiențele cu mâncarea le pot schimba profund.

Cum afectează dieta gustul

Multe dintre sentimentele și preferințele noastre înnăscute sunt modelate de experiențele noastre timpurii cu mâncarea, uneori înainte de a ne naște. Unele molecule din dieta mamei, cum ar fi usturoiul sau morcovii, trec prin lichidul amniotic către papilele gustative în curs de dezvoltare ale fătului și pot afecta aprecierea acestor alimente după naștere.

Formula pentru sugari poate influența, de asemenea, preferințele alimentare mai târziu. De exemplu, cercetările arată că sugarii hrăniți cu formulă pe bază de lapte de vacă – care este mai amară și mai acidă datorită conținutului său de aminoacizi – au mai multe șanse să accepte alimente amare, acre și sărate, cum ar fi legumele, după înțărcare decât cei care consumă formula pe bază de lapte de vacă. Iar copiii mici care beau apă îndulcită preferă băuturile puternic dulci încă de la vârsta de 2 ani.

Influența alimentelor asupra dispoziției noastre gustative nu se oprește la începutul vieții: ceea ce mâncăm ca adulți, în special aportul de zahăr și sare, poate influența și modul în care percepem și potențial alegem alimentele. Consumul mai puțin de sodiu în dieta noastră reduce nivelul de sare preferat, în timp ce consumul mai mult ne face să preferăm alimente mai sărate.

Cum funcționează gustul în creier...

Vă rugăm să activați JavaScript

Cum funcționează gustul în creier – știința gustului

Același lucru este valabil și pentru zahăr: reduceți cantitatea de zahăr din dieta dvs. și puteți găsi mâncarea mai dulce. În schimb, după cum arată cercetările asupra șobolanilor și muștelor, nivelurile ridicate de zahăr vă pot atenua senzația de dulceață.

Deși noi, cercetătorii încă lucrăm pentru a afla exact cum și de ce, studiile arată că aportul ridicat de zahăr și grăsimi la modelele animale diminuează capacitatea de reacție a celulelor gustative și a nervilor la zahăr, modifică numărul de celule gustative disponibile și chiar inversează comutatoarele genetice din ADN-ul celulelor.

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-leader-1-0-asloaded{max-width:336px!important;max-height:280px!important;}}

În laboratorul meu, am arătat că aceste modificări ale gustului revin la normal la șobolani în câteva săptămâni, când excesul de zahăr este eliminat din dietă.

Künstlerisches Bild einer weißen Laborratte, die auf ihren hohen Beinen steht und an einem Schokoladendessert schnuppert.Studiile pe animale au scos în lumină modul în care aportul mare de zahăr afectează gustul și alimentația.
Irina IlinaCC BY-NC-ND

Bolile pot afecta și gustul

Genetica și dieta nu sunt singurii factori care influențează gustul.

După cum mulți dintre noi au descoperit în apogeul pandemiei de COVID-19, boala poate juca și ea un rol. După ce am fost testat pozitiv pentru COVID-19, luni de zile nu am putut face diferența dintre alimentele dulci, amare și acre.

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-large-mobile-banner-1-0-asloaded{max-width:250px!important;max-height:250px!important;}}

Cercetătorii au descoperit că aproximativ 40% dintre persoanele infectate cu SARS-CoV-2 suferă de afectarea simțului gustului și al mirosului. La aproximativ 5% dintre acești oameni, aceste deficite ale gustului persistă luni și ani.

Deși cercetătorii nu înțeleg ce cauzează aceste modificări senzoriale, ipoteza principală este că virusul infectează celulele care susțin receptorii de gust și miros.

Antrenează-ți papilele gustative pentru o dietă mai sănătoasă

Prin modelarea obiceiurilor noastre alimentare, dansul complicat dintre gene, dietă, boală și gust poate influența riscul de boli cronice.

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-leader-2-0-asloaded{max-width:250px!important;max-height:250px!important;}}

Dincolo de a face distincția între alimente și toxine, creierul folosește semnalele gustative ca proxy pentru a estima puterea de sațiere a alimentelor. În natură, aroma mai puternică a unui aliment – ​​în termeni de dulceață sau salinitate – este direct legată de conținutul său nutrițional și caloric. De exemplu, un mango conține de cinci ori mai mult zahăr decât o cană de căpșuni și, prin urmare, are un gust mai dulce și mai sățios. Prin urmare, gustul este important nu numai pentru bucuria și selecția alimentelor, ci și pentru reglarea aportului alimentar.

Când gustul se schimbă prin dietă sau boală, informațiile senzoriale și nutriționale pot deveni „decuplate” și nu mai oferă creierului nostru informații exacte despre mărimea porțiilor. Cercetările arată că acest lucru se poate întâmpla și atunci când se consumă îndulcitori artificiali.

Și, de fapt, în studii recente asupra modelelor de animale nevertebrate, laboratorul nostru a descoperit că modificările de gust cauzate de aportul ridicat de zahăr din dietă duc la un aport mai mare de alimente prin interferarea cu aceste predicții alimentare. Mai presus de toate, mănâncă mult
Modele și modificări ale creierului pe care le-am observat la muște au fost descoperite și la oameni care au mâncat alimente bogate în zahăr sau grăsimi sau care aveau un indice de masă corporală ridicat. Acest lucru ridică întrebarea dacă aceste efecte se datorează și modificărilor gustative și senzoriale din creierul nostru.

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-large-mobile-banner-2-0-asloaded{max-width:336px!important;max-height:280px!important;}}

Dar adaptabilitatea gustului are și un aspect pozitiv. Deoarece dieta ne modelează simțurile, ne putem antrena de fapt papilele gustative – și creierul – să răspundă și să preferă alimente cu conținut scăzut de zahăr și sare.

Interesant este că mulți oameni spun deja că găsesc alimentele prea dulci, ceea ce nu este surprinzător deoarece între 60 și 70% dintre alimentele din supermarket conțin zahăr adăugat. Reformularea alimentelor adaptate genelor noastre și plasticității papilelor noastre gustative ar putea fi un instrument practic și puternic pentru a îmbunătăți nutriția, a promova sănătatea și a reduce povara bolilor cronice.Die Unterhaltung

Monica Dus, profesor asociat de biologie moleculară, celulară și de dezvoltare, Universitatea din Michigan

@media(min-width:0px){#div-gpt-ad-healthy_holistic_living_com-leader-3-0-asloaded{max-width:336px!important;max-height:280px!important;}}

Acest articol este republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citiți articolul original.

Surse: