Studiu: Vitamina B12 și tinitus

referință

Singh C, Kawatra R, Guppa J, Awasthi V, Dungana H. Rolul terapeutic al vitaminei B12 la pacienții cu tinitus cronică: un studiu pilot. sănătatea zgomotului . 2016; 18 (81): 93-97.

Draft

Double -blind, randomizat, Studiu prospectiv controlat cu placebo

Participant

Participanții au fost bărbați și femei cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani din India de Nord, care au suferit de tinitus subiectiv cronic cu sau fără pierderi de auz senzorial mai mult de 6 luni. Vârsta medie a fost de 38,37 ani, raportul Men-Women 2: 3 și durata mijlocie a tinitusului 1,36 ani. Tinnitusul a apărut în 27,5 % din cazuri la ambele urechi, cât și în 72,5 % din cazuri unilateral (urechea dreaptă 32,5 % și urechile stângi 40 %). Participanții au fost excluși dacă au una dintre următoarele:

• Obiectiv (pulsant) tinnitus
• anomalie de congenerare care a contribuit la
• infecție
• boală psihiatrică
• alte probleme otologice decât tinnitusul
• traume acustice acute sau poluare cronică de zgomot
• Boli sistemice, cum ar fi anemia, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și hipotiroidismul
• Utilizarea medicamentelor despre care se știe că aveți un efect asupra tinitusului, cum ar fi steroizi, ciclendali și vasodilatatori, în termen de 4 săptămâni înainte de începerea studiilor dvs.
• Istoricul unei operații de ureche, statutul de tinitus după o vătămare la cap sau o boală organică în zona capului și gâtului

Intervenție

Patruzeci de pacienți care au îndeplinit criteriile de selecție au fost împărțiți în 2 grupuri în conformitate cu principiul aleatoriu. Grupul A (n = 20) a primit 1 ml de metilcobalamină intramusculară (2.500 pg) o dată pe săptămână. Grupul B (n = 20) a primit 1 ml de soluție salină izotonică intramusculară ca placebo o dată pe săptămână. Atât pacientul, cât și examinatorul au fost orbiți de tratamentul dat.

Parametrii de studiu evaluați

Rezultatele primare au inclus audiometria re-tonului, potrivirea tinitusului (ton și volum), teste de vitamina B12 înainte și după tratament prin chemiluminiscență și un auto-raportare folosind chestionarul Tinnitus-index. Pacienții au fost urmăriți timp de 1 lună după procedură și au fost supuși din nou la toate evaluările menționate mai sus.

cunoștințe importante

șaptesprezece (42,5 %) dintre toți pacienții care suferă de tinitus au avut o deficiență de vitamina B12, valori peste 250 pg/ml fiind considerate normale. Prevalența unei deficiențe de vitamina B12 a fost de 50 % în grupa A și 35 % în grupul B. În grupa A, pacienții cu deficiență de vitamina B12 după ce au primit injecții de vitamina B12 au arătat o îmbunătățire a scorurilor indicelui de tinitus mediu ( t = 2,64, p = 0,016 df = 18). Pacienții din grupa A care nu au avut o deficiență de vitamina B12, precum și pacienții din grupul B care au primit placebo, nu au arătat nicio îmbunătățire a valorilor indicelui lor de severitate. Scara analogică vizuală (VAS) a arătat că pacienții din grupa A care au avut o deficiență de vitamina B12 s -au îmbunătățit semnificativ în ceea ce privește volumul de tinitus după terapie ( t = 2,13, p = 0.04, df = 18). Pacienții din grupa B nu au arătat o îmbunătățire semnificativă. Vitamina B12 nu a avut nicio influență asupra pasului sau a volumului.

Comentariu

Pe baza datelor epidemiologice mai noi, până la 600 de milioane de adulți de tinitus sunt afectați la nivel mondial, aproximativ 20 % din cazuri fiind clasificate ca grave și slabe. dintr -o activitate neuronală diferită la periferie.

Acest studiu a încercat să determine rolul terapeutic al vitaminei B12 în tratamentul tinitusului. Deficitul de vitamina B12 provoacă neuropatie în sistemul nervos central din cauza hipometilării. ^{3 Metilarea redusă se bazează pe o inhibare a metioninei sintazei (o enzimă dependentă de vitamina B12), ceea ce determină lipsa de s-adenosil metionină (semințe) și, prin urmare, afectarea reacțiilor de metilare în plumbul mielinei. În plus, homocisteina este o neurotoxină și o toxină vasculară care se acumulează în stări de deficiență de vitamina B12 și o legătură între deteriorarea metabolismului homocisteinei în Cochlea și stresul oxidativ rezultat. Deficiența de vitamina B12 contribuie la tinitus, în demielinizarea neuronilor din nervul cohleei, cu degenerarea axonală asociată și, în cele din urmă, moarte neuronală apoptotică.}

În plus, o deficiență de vitamina B12 a fost asociată cu distrugerea microvascularilor din stria vascularis, ceea ce poate duce la o scădere a potențialului endocochlear, care la rândul său poate duce la tinitus. ^{5 6}

Restricțiile din studiul de față sunt dimensiunea eșantionului, motiv pentru care este un studiu pilot. În plus, pacienții au venit din India de Nord, unde deficiența de vitamina B12 poate fi semnificativ mai frecventă în comparație cu populația generală din Statele Unite.

Nu este surprinzător faptul că autorii au ajuns la concluzia că tinitusul ar putea fi singurul simptom al unei deficiențe de vitamina B12. În timp ce metilcobalamina a dus la efecte pozitive pentru pacienții cu tinitus, nu este clar dacă alte forme de vitamina B12, cum ar fi cianocobalamina, hidroxocobalamina sau adenosilcobalamina, ar oferi avantaje similare. Deși studiul a demonstrat eficacitatea metilcobalaminei injectabile, acesta ridică, de asemenea, problema dacă dozele mari de oral, sublingual, transdermalem, intranazal sau altă administrare pentru metilcobalamină ar duce la rezultate similare.

În timp ce autorii sugerează doar implementarea unui test seric de cobalamină la pacienții cu tinitus cronică, ar fi recomandabil să se adauge un număr complet de sânge cu imaginea de sânge diferențială, precum și testele la nivelul folatului, homocisteinei și a acidului metilmalonei în seric și în celulele roșii din sânge. Vitamina B12 este o opțiune sigură și promițătoare în tratamentul tinitusului; Cu toate acestea, mai multe studii ar fi binevenite cu dimensiuni mai mari ale grupului.