Suche
Mein Konto
Raport
Singh C, Kawatra R, Gupta J, Awasthi V, Dungana H. Rolul terapeutic al vitaminei B12 la pacienții cu tinitus cronic: un studiu pilot.Sănătatea zgomotului. 2016;18(81):93-97.
Proiect
Studiu prospectiv dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo
Participant
Participanții au inclus bărbați și femei cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani din nordul Indiei care au avut tinitus cronic subiectiv, cu sau fără pierderea auzului senzorineural timp de mai mult de 6 luni. Vârsta medie a fost de 38,37 ani, raportul bărbați-femei a fost de 2:3, iar durata medie a tinitusului a fost de 1,36 ani. Tinitusul a apărut la ambele urechi în 27,5% din cazuri și unilateral în 72,5% din cazuri (urechea dreaptă 32,5% și urechea stângă 40%). Participanții au fost excluși dacă prezentau oricare dintre următoarele:
- objektiver (pulsierender) Tinnitus
- angeborene Anomalie, die zu otologischen Problemen beigetragen hat
- Infektion
- psychiatrische Krankheit
- andere otologische Probleme als Tinnitus
- akutes akustisches Trauma oder chronische Lärmbelastung
- systemische Erkrankungen wie Anämie, Bluthochdruck, Diabetes mellitus und Hypothyreose
- Verwendung von Medikamenten, von denen bekannt ist, dass sie eine Wirkung auf Tinnitus haben, wie Steroide, Cyclendalate und Vasodilatatoren, innerhalb von 4 Wochen vor Studienbeginn
- Vorgeschichte einer Ohroperation, Tinnitusstatus nach einer Kopfverletzung oder einer organischen Erkrankung im Kopf- und Halsbereich
intervenţie
Patruzeci de pacienți care au îndeplinit criteriile de selecție au fost împărțiți aleatoriu în 2 grupuri. Grupul A (n=20) a primit 1 ml de metilcobalamină intramuscular (2500 µg) o dată pe săptămână timp de 6 săptămâni. Grupul B (n=20) a primit 1 ml de soluție salină izotonică intramusculară ca placebo o dată pe săptămână timp de 6 săptămâni. Atât pacientul, cât și investigatorul au fost orbiți la tratamentul administrat.
Parametrii studiului evaluați
Rezultatele primare au inclus audiometrie cu tonuri pure, potrivirea tinitusului (înălțimea și intensitatea sonore), testarea vitaminei B12 pre și post-tratament prin chemiluminiscență și auto-raportare folosind chestionarul cu indicele de severitate a tinitusului. Pacienții au fost urmăriți timp de 1 lună după procedură și din nou au fost supuși tuturor evaluărilor de mai sus.
Informații cheie
Șaptesprezece (42,5%) dintre toți pacienții care sufereau de tinitus prezentau deficit de vitamina B12, cu niveluri de peste 250 pg/ml considerate normale. Prevalența deficitului de vitamina B12 a fost de 50% în grupul A și 35% în grupul B. În grupul A, pacienții cu deficit de vitamina B12 au prezentat o îmbunătățire a scorului mediu al indicelui de severitate a tinitusului după ce au primit injecții cu vitamina B12 (t=2,64,P=0,016,df=18). Pacienții din grupul A care nu au avut deficit de vitamina B12 și pacienții din grupul B care au primit placebo nu au prezentat nicio îmbunătățire a scorurilor indicelui de severitate. Scala vizuală analogică (VAS) a arătat că pacienții din grupul A, care aveau deficiență de vitamina B12, s-au îmbunătățit semnificativ în zgomotul tinitusului după terapie (t=2,13,P=0,04,df=18). Pacienții din grupul B nu au prezentat nicio îmbunătățire semnificativă. Vitamina B12 nu a avut niciun efect asupra tonului sau volumului.
comentariu
Pe baza datelor epidemiologice recente, tinitusul afectează până la 600 de milioane de adulți din întreaga lume, aproximativ 20% dintre cazuri fiind clasificate drept severe și debilitante.1Cel mai acceptat mecanism al tinitusului este modelul neurofiziologic al lui Jastreboff, care propune că tinitusul este o percepție subcorticală și rezultă din activitatea neuronală aberantă în periferie.2
Acest studiu a urmărit să determine rolul terapeutic al vitaminei B12 în tratamentul tinitusului. Deficitul de vitamina B12 provoacă neuropatie în sistemul nervos central din cauza hipometilării.3Metilarea redusă se datorează inhibării metioninei sintetazei (o enzimă dependentă de vitamina B12), care duce la o deficiență de S-adenosilmetionină (SAMe) și astfel la o afectare a reacțiilor de metilare în teaca de mielină. În plus, homocisteina este o neurotoxină și o toxină vasculară care se acumulează în stările de deficit de vitamina B12 și s-a găsit o asociere între afectarea metabolismului homocisteinei în cohlee și stresul oxidativ rezultat.4Prin urmare, autorii au propus că mecanismul prin care deficitul de vitamina B12 contribuie la apariția tinitusului constă în demielinizarea neuronilor din nervul cohlear, cu degenerarea axonală asociată și în cele din urmă moartea neuronală apoptotică.
În plus, deficiența de vitamina B12 a fost asociată cu distrugerea microvasculaturii striei vasculare, ceea ce poate duce la o scădere a potențialului endocohlear, care la rândul său poate duce la tinitus.5În 1993, Shemesh și colab. a observat că mulți pacienți cu tinitus aveau într-adevăr deficit de vitamina B12 și că suplimentarea ulterioară cu vitamina B12 le-a îmbunătățit starea.6Rețineți că prevalența deficienței de cobalamină la pacienții cu tinitus în studiul lui Shemesh și colab. este similară cu prevalența din acest studiu de față realizat 23 de ani mai târziu.
Limitele acestui studiu includ dimensiunea eșantionului, motiv pentru care este un studiu pilot. În plus, pacienții din acest studiu proveneau din nordul Indiei, unde deficiența de vitamina B12 poate fi semnificativ mai frecventă în comparație cu populația generală din Statele Unite.
Deloc surprinzător, autorii au concluzionat că tinitusul poate fi singurul simptom al deficienței de vitamina B12. În timp ce metilcobalamina a avut efecte pozitive pentru pacienții cu tinitus, nu este clar dacă alte forme de vitamina B12, cum ar fi cianocobalamina, hidroxocobalamina sau adenozilcobalamina, ar oferi beneficii similare. În plus, deși studiul a demonstrat eficacitatea metilcobalaminei injectabile, ridică întrebarea dacă doze mari de metilcobalamină orală, sublinguală, transdermică, intranazală sau alte căi de administrare ar produce rezultate similare.
În timp ce autorii sugerează efectuarea unui test de cobalamină seric numai la pacienții cu tinitus cronic, ar fi prudent să se adauge și o hemoleucogramă completă cu teste diferențiale, precum și teste pentru nivelurile de acid folic, homocisteină și acid metilmalonic în ser și celulele roșii din sânge. La tratarea tinitusului, vitamina B12 este o opțiune sigură și promițătoare; cu toate acestea, mai multe studii cu grupuri mai mari ar fi binevenite.