Rolul conferințelor climatice: succesele și eșecurile

Rolul conferințelor climatice: succesele și eșecurile

În mijlocul îngrijorării din ce în ce mai mari cu privire la schimbările climatice și nenumăratele sale efecte, rolul conferințelor climatice s -a stabilit ca o platformă importantă pentru discuții științifice, negocieri politice și stabilirea planurilor de acțiune pentru combaterea încălzirii globale. De -a lungul anilor, ambele succese remarcabile au fost obținute la aceste conferințe și au acceptat eșecuri amare. Acest articol va discuta despre rolul conferințelor climatice și succesele și succesele lor cheie pentru a oferi o imagine cuprinzătoare despre măsura în care au promovat sau inhibat lupta împotriva schimbărilor climatice.

Istoricul conferințelor climatice

Istoria conferințelor climatice a început în anii '70, când oamenii de știință au început să recunoască încălzirea globală și efectul de seră ca o amenințare serioasă pentru ecosistemul global. Prima conferință internațională privind efectele schimbărilor climatice a avut loc la Geneva în 1979 și a pus bazele reuniunilor globale ulterioare.

de la prima conferință climatică ONU care a găsit IPCC

Prima conferință climatică a ONU (adică UNCC: Conferința Națiunilor Unite ale schimbărilor climatice) a avut loc la Berlinul german în 1995. A existat „Mandatul Berlinului”, care a subliniat necesitatea de a efectua negocieri continue pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră.

doi ani mai târziu, în 1997, aceste negocieri au dus la semnarea protocolului de la Kyoto, numit după orașul japonez în care a avut loc conferința.

Anul 1988 a fost, de asemenea, remarcabil, ceea ce este considerat anul nașterii grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Acest comitet inițiat de ONU are sarcina de a evalua starea actuală a științei asupra schimbărilor climatice și de a dezvolta efectele și riscurile, precum și strategiile posibile de ajustare și reducere.

Succesul cheie al conferințelor climatice

Conferințele climatice au contribuit la creșterea gradului de conștientizare a necesității de măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice și au produs câteva acorduri internaționale importante.

Protocolul Kyoto

Unul dintre cele mai mari succese din istoria conferințelor climatice a fost Protocolul de la Kyoto, care a fost adoptat în 1997. A fost primul acord internațional de a defini obiectivele obligatorii legal pentru reducerea emisiilor pentru țările industrializate. Până în 2020, ar trebui să vă reduceți emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 5% față de valorile din 1990.

Acordul de la Paris

Următorul rezultat important a fost Acordul de la Paris, care a fost adoptat în 2015 la cea de -a 21 -a Conferință Climatică a ONU (COP21). Scopul este de a limita încălzirea globală la mult sub 2 ° C, dacă este posibil la 1,5 ° C, comparativ cu vârsta pre -industrială. A fost semnat de 195 de țări și integrează atât țările industriale, cât și cele în curs de dezvoltare.

eșecurile și provocările conferințelor climatice

În ciuda succeselor menționate, conferințele climatice nu au rămas fără provocări și eșecuri considerabile.

participarea și angajamentul inconsistent

O problemă cheie este participarea inconsistentă și angajamentul jucătorilor cheie. De exemplu, guvernul Donald Trump a anunțat în 2017 că Statele Unite - unul dintre cei mai mari emitenți de gaze cu efect de seră din lume - va părăsi acordul de la Paris.

lipsa de răspundere

O altă problemă este lipsa de răspundere pentru multe acorduri. Acordul de la Paris, deși un succes cheie, se bazează în mare parte pe contribuții voluntare din partea țărilor pentru a -și reduce emisiile, ceea ce ar putea restricționa eficacitatea acordului.

fazat

Conferințele climatice joacă un rol crucial în promovarea dialogului global și în stabilirea agendei pentru măsuri împotriva schimbărilor climatice. Au produs câteva realizări remarcabile, cum ar fi Protocolul de la Kyoto și Acordul de la Paris. Cu toate acestea, în ciuda acestor succese, există încă provocări considerabile, cum ar fi participarea inconsistentă a țărilor cheie și lipsa de obligație a acordurilor. Aceste probleme trebuie abordate în viitoarele conferințe climatice pentru a obține un consens mai puternic și mai eficient în lupta împotriva schimbărilor climatice.