Fitoterapie: concentrați -vă pe remedii pe bază de plante

Fitoterapie: concentrați -vă pe remedii pe bază de plante

Utilizarea remediilor de plante revine departe în istoria umanității și constituie baza multor abordări de terapie tradițională din întreaga lume. Dar în medicina modernă, fitoterapia a suferit o transformare remarcabilă: de la o aplicație destul de empiică la o abordare științifică de tratament științific. În acest articol examinăm dezvoltarea istorică fascinantă a medicinei vegetale, care variază de la secole de utilizare tradițională până la recunoașterea de astăzi prin cercetări bazate pe dovezi. Ne cufundăm în situația actuală de studiu și rezultatele cercetării care confirmă eficacitatea remediilor plantelor și explicăm modul în care aceste constatări modelează practica de aplicare de astăzi. În plus, oferim o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra diverselor utilizări posibile și a zonelor de aplicare a terapiilor vegetale dovedite. Însoțiți -ne într -un tur de explorare prin lumea fitoterapiei, ceea ce arată cum cunoștințele tradiționale și știința modernă se reunesc pentru a permite abordarea holistică a sănătății și vindecării.

Dezvoltarea istorică a fitoterapiei: de la utilizarea tradițională la recunoașterea științifică

Istoricul fitoterapiei, adică tratamentul bolilor cu mijloace vegetale, se întoarce departe în trecut. Chiar și în timpurile preistorice, oamenii au folosit proprietățile de vindecare ale plantelor. Dovada acestui lucru se găsește în diferite culturi antice din întreaga lume, de la sisteme tradiționale de vindecare chineze și egiptene până la popoarele indigene din America și Australia. Un document istoric important este Papyrus Ebers, un sul egiptean din 1550 î.Hr. BC, care conține texte medicale și rețete cu privire la utilizarea plantelor.

Renașterea a promovat o recuperare a interesului pentru știință și medicină, iar savanți precum Paracelsus (1493-1541) au subliniat importanța observației și a experimentului alături de tradiție. Această abordare a dus treptat la o înțelegere mai științifică și la clasificarea sistematică a plantelor medicinale.

În secolele XIX și începutul secolului XX, progresul în chimie a permis izolarea și identificarea ingredientelor active ale multor plante medicinale utilizate în mod tradițional, ceea ce a dus la o schimbare către o farmacologie mai detaliată. Cu toate acestea, remediile de legume sunt relevante datorită eficacității lor și cererii de opțiuni de tratament natural.

Recunoașterea fitoterapiei de către comunitatea științifică a crescut constant pe parcursul secolului XX, favorizată de studii clinice care au demonstrat eficacitatea și siguranța multor remedii vegetale. Astăzi, fitoterapia este recunoscută la nivel mondial atât în ​​medicina tradițională, cât și în cele convenționale, bazată pe un corp de studii științifice în creștere constantă.

Dovada eficacității remediilor plantelor: situația de studiu și rezultatele cercetărilor curente

Verificarea eficacității remediilor de plante este o preocupare centrală atât pentru medicina tradițională, cât și pentru cele moderne. Odată cu progresul în cercetarea clinică și în tehnologii pentru analizarea ingredientelor vegetale, situația de studiu a fost comprimată semnificativ în ultimele decenii. Numeroase studii arată acum că multe remedii vegetale nu sunt numai sigure, ci și eficiente dacă sunt aplicate în anumite condiții și în reclamații specifice.

meta-analize și recenzii sistematice, publicate în reviste științifice renumite, oferă o bază solidă pentru recunoașterea eficacității anumitor terapii vegetale. Un exemplu în acest sens este eficacitatea recunoscută a mustului Sf. Ioan (Hypericum perforatum) în tratamentul depresiei mai ușor de moderat care este documentat de studii. În plus, eficacitatea echinaceei este controversată pentru a sprijini sistemul imunitar și pentru a preveni răcelile, dar unele studii arată efecte pozitive.

Este important să subliniem că calitatea materialelor de pornire a legumelor, metodologia de extracție și standardizarea ingredientelor sunt factori decisivi pentru reproductibilitatea efectelor terapeutice. Preparatele diferite ale aceluiași medicament pot avea o eficiență diferită datorită acestor factori. Prin urmare, este esențial ca cercetările ulterioare să nu verifice numai eficacitatea, ci și metodele și dozele specifice de fabricație.

În ciuda dovezilor din ce în ce mai mari ale eficacității multor preparate vegetale, există o provocare: standardizarea abordărilor metodologice în studiile clinice asupra remediilor vegetale. Protocoalele și standardele de cercetare uniforme sunt necesare pentru a putea compara rezultatele diferitelor studii și, astfel, pentru a obține declarații fiabile și recunoscute în general despre eficacitate.

Evaluarea eficacității remediilor plantelor este un câmp dinamic care se caracterizează prin cercetare și dezvoltare continuă. Cu constatări progresive, integrarea terapiilor vegetale va continua să avanseze în medicina convențională, susținută de date științifice solide și o educație a consumatorilor bine, cu privire la beneficiile și limitele acestor abordări.

zone de aplicare și utilizări posibile: o imagine de ansamblu a terapiilor vegetale dovedite

Fitoterapia, cunoscută și sub denumirea de medicină pe bază de plante, folosește proprietățile de vindecare ale plantelor pentru a trata și preveni diverse probleme de sănătate. Un număr mare de zone de aplicare s -au stabilit de -a lungul anilor, prin care dovezile pentru eficacitatea terapiilor vegetale cresc constant. Zonele dovedite de aplicare includ tratamentul bolilor respiratorii, tulburări digestive, probleme ale pielii, plângeri psihologice și boli cardiovasculare.

• Boli respiratorii: plante precum eucalipt, cimbru și primroză sunt adesea folosite pentru a ameliora tuse, bronșită și alte probleme respiratorii.
• Tulburările digestive: ceaiul de mușețel, anghinare și frunzele de mentă sunt remedii dovedite pentru probleme digestive, cum ar fi balonarea, durerea abdominală și sindromul de colon iritabil.
• Probleme ale pielii: floare de inel, aloe vera și ulei de arbore de ceai sunt utilizate în tratamentul iritației pielii, arsurilor și acneei.
• Plângeri psihologice: Sfântul Ioan's Wort este unul dintre cele mai cunoscute remedii vegetale pentru depresia ușoară până la medie, în timp ce Valerian poate ajuta la tulburările de somn.
• Boli cardiovasculare: Preparatele de usturoi sunt utilizate datorită proprietăților lor de scădere a colesterolului și de reglare a tensiunii arteriale.

Aplicarea terapiilor vegetale este adesea folosită sub formă de ceaiuri, tincturi, unguente sau capsule. Dozarea exactă și metoda de aplicare poate varia în funcție de simptomele și remediile utilizate și ar trebui, în mod ideal, coordonat cu un expert. În timp ce multe terapii vegetale sunt estimate pentru blândețea lor și un profil cu efect secundar scăzut, este totuși important să luăm în considerare posibile interacțiuni cu alte medicamente și intoleranțe individuale.

Cercetarea științifică a remediilor de plante oferă o bază de dovezi în creștere constantă pentru eficacitatea și securitatea acesteia. Sunt examinate atât aplicarea tradițională, cât și noul potențial terapeutic. Integrarea fitoterapiei în medicina modernă oferă opțiuni suplimentare pentru tratamentul și prevenirea bolilor pe baza unei înțelegeri holistice a sănătății și a bunăstării.

surse și literatură suplimentară

referințe

• Organizația Mondială a Sănătății. (2002). „OMS monografiile pe plantele medicinale selectate - volumul 2”. Geneva: Organizația Mondială a Sănătății.
• Weiß, R. F. (2000). „Manual de fitoterapie”. 11. Ediție. Stuttgart: Hippokrates Verlag.
• Blumenthal, M., Goldberg, A., & Brinckmann, J. (ed.). (2000). „Medicină pe bază de plante: comision extinsă și monografii”. Newton, MA: Comunicații de Medicină Integrativă.

Studii

• Saller, R., Melzer, J., Reichling, J., Brignoli, R., & Saller, R. (2009). „Utilizarea și eficacitatea frunzelor de anghinare în plângerile dispeptice - revizuire sistematică și meta -analiză”. Fitomedicină, 16 (11), 923-936.
• Wagner, H. (2007). „Terapie multitoasă pentru Phytopharmaka”. Vienna Medical Weekly, 157 (13-14), 287-291.

literatură suplimentară

• Schilcher, H., Kammerer, S., & Wegener, T. (2007). „Fitoterapie ghid”. 3. Ediție. Munchen: Urban & Fischer/Elsevier.
• "Cooperativa științifică europeană privind monografiile fitoterapiei (ESCOP): Fundația științifică pentru medicamente pe bază de plante". (2003). Exeter, Marea Britanie: ESCOP.
• Van Wyk, B.-E., & Wink, M. (2004). „Plantele medicinale ale lumii”. Portland, sau: presă din lemn.