Trump în umbra summitului climatic: așteptări pentru COP29 și posibile rezultate

Trump în umbra summitului climatic: așteptări pentru COP29 și posibile rezultate

Furtunile extreme alimentate de schimbările climatice au făcut ravagii în întreaga lume în 2024, printre alte evenimente în Brazilia şi în Filipine. Temperatura medie anuală a Pământului Anul acesta ar putea fi pentru prima dată cu 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Dar o altă evoluție îngrijorătoare pentru mulți în această săptămână Summit-ul ONU privind clima de la Baku, Azerbaidjan putea participa Realegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA fi.

Ultima dată când Trump a fost la Casa Albă, începând din 2017, a retras Statele Unite din Acordul de la Paris privind climă din 2015, un pact pe care guvernele l-au încheiat pentru a preveni încălzirea Pământului cu mai mult de 1,5-2°C prin reducerea emisiilor acestora. Președintele ales al SUA este așteptat să... va proceda la fel când va prelua mandatul anul viitor. Acest lucru aruncă deja umbră asupra celei de-a 29-a Conferințe ONU privind schimbările climatice (COP29), în timp ce reprezentanții din aproape 200 de țări se adună pentru a discuta despre asistența financiară pentru țările cu venituri mici și cu venituri mici (LMIC) afectate de schimbările climatice. Summit-ul va avea loc în perioada 11-22 noiembrie.

Va fi „foarte dificil” să negociezi un acord puternic fără Statele Unite – cea mai mare economie din lume și al doilea cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră – spune Niklas Höhne, expert în politici climatice și co-fondator al Institutului NewClimate din Köln, Germania.

Acest articol de la Nature analizează ceea ce este pe agenda COP29.

O altă ieșire din SUA

Când a fost semnat Acordul de la Paris, liderii mondiali au inclus o clauză conform căreia orice parte care dorește să se retragă din pact ar trebui să aștepte trei ani după intrarea în vigoare a acestuia. Asta însemna Trump în Statele Unite oficial până pe 4 noiembrie 2020 nu se putea retrage din acord. Când președintele american Joe Biden i-a succedat lui Trump la puțin peste două luni mai târziu, el a semnat documentele pentru a reveni la acord.

De data aceasta, procesul de ieșire va dura doar un an, dar observatorii spun că pagubele au fost deja făcute în multe feluri. Alegerea lui Trump înseamnă că este puțin probabil ca Statele Unite să-și poată îndeplini promisiunea făcută sub Biden pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la 50% sub nivelul din 2005 până în 2030. Acest lucru ar putea oferi altor țări spațiu politic pentru a-și reduce eforturile în temeiul acordului, spune Joanna Lewis, care conduce programul de știință, tehnologie și afaceri internaționale la Universitatea Georgetown din Washington DC.

O retragere a SUA ar putea cauza, de asemenea, mai multe probleme pentru finanțarea climatică, tema principală a summit-ului de la Baku. Statele Unite ale Americii nu au trecut deja de Biden în ceea ce privește angajamentul de a crește ajutorul internațional pentru țările în curs de dezvoltare la 11,4 miliarde de dolari anual, pentru a le ajuta să se adapteze la schimbările climatice și să evite industrializarea care aduce o poluare puternică. Congresul SUA a alocat doar un miliard de dolari anul acesta. Și puțini văd vreo perspectivă ca noua administrație Trump, care a pus sub semnul întrebării existența schimbărilor climatice, să-și intensifice eforturile.

Prețul schimbării

Țările industrializate, responsabile pentru majoritatea emisiilor istorice de gaze cu efect de seră, s-au angajat să ofere finanțare pentru climă „țărilor în curs de dezvoltare” în cadrul cadrului climatic al ONU. În 2009, au estimat acest angajament la 100 de miliarde de dolari anual.

Prin unele măsuri, au întârziat doi ani în atingerea acestui obiectiv, dar cercetătorii spun că acum este nevoie de mult mai mult. Negocierile de la summitul, care încep săptămâna aceasta, vor stabili o „nouă țintă colectivă și cuantificată de finanțare a schimbărilor climatice” pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare care sunt cel mai puțin responsabile de schimbările climatice și, adesea, cele mai vulnerabile. Ce țări plătesc, cât și unde merg fondurile se discută la Baku.

Estimările privind nevoile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare variază, dar se așteaptă ca negocierile să înceapă de la aproximativ 1 trilion de dolari anual, spune Melanie Robinson, director global pentru climă la World Resources Institute, o organizație nonprofit de cercetare cu sediul în Washington, DC. Alții spun că nevoia este mult mai mare: un organism economic are nevoie estimat la aproximativ 2,4 trilioane de dolari anual până în 2030.

Indiferent de noua țintă financiară, summitul va discuta despre cum să urmăriți contribuțiile țărilor bogate la LMIC. Transparența este deja o provocare, deoarece nu există un acord larg asupra a ceea ce se înțelege prin „finanțare climatică”, spune Romain Weikmans, cercetător care studiază problema la Universitatea Liberă din Bruxelles, Belgia. „Fiecare țară are propriul său sistem de contabilitate.”

De exemplu, un LMIC ar putea folosi fonduri de la o națiune bogată pentru a construi o nouă școală cu panouri solare, dar nu este clar dacă țara bogată va raporta costul întreg al școlii sau doar costul panourilor solare ca parte a unei investiții climatice. „Speranța mea este că noul obiectiv va fi formulat într-un mod care să permită observatorilor să evalueze măsura în care a fost îndeplinit”, spune Weikmans.

De asemenea, țările vor discuta dacă ajutorul financiar pentru acoperirea costurilor dezastrelor legate de climă va fi inclus în noul obiectiv financiar. Țările bogate a promis anul trecut aproximativ 700 de milioane de dolari pentru un nou „Fond pentru pierderi și daune” creat pentru a sprijini țările care suferă de astfel de dezastre. Dar acest lucru „paliște în comparație cu 580 de miliarde de dolari în daune legate de climă pe care țările în curs de dezvoltare le-ar putea suferi până în 2030”, spune Robinson. Acest număr a fost de către cercetători la Centrul Basc pentru Schimbări Climatice din Leioa, Spania, și reprezintă costurile maxime pe care țările în curs de dezvoltare le-ar putea experimenta în viitor în acest deceniu.

Pământul s-a încălzit deja cu 1,3°C, iar unii prevăd că Pământul va ajunge oficial la 1,5°C în acest an. Un mesaj pe care oamenii de știință îl trimit factorilor de decizie la COP29 este că clima se schimbă și riscurile cresc mai repede decât erau acum câțiva ani.

„Anul acesta am experimentat evenimente meteorologice severe, secete, căldură extremă, inundații și uragane la o scară pe care nu am mai văzut-o până acum, iar aceste impacturi nu vor dispărea – chiar și în cel mai bun scenariu”, spune Höhne. Pe măsură ce lumea se îndreaptă către un viitor de netrait, adaugă el, liderii de la COP29 trebuie să treacă la „modul de urgență”.